Te salut! Un mini-studiu comparativ (extrem de interesant, promit!) este a treia lectie de antreprenoriat cu care m-am intors din Mykonos din timpul sejurului meu absolut intamplator pe aceasta minunata insula din Grecia (revin cu detalii despre cum am ajuns acolo, in exemplul de antreprenoriat ASA NU).
Am constatat ca foarte multi antreprenori la inceput de drum (si nu numai) isi doresc sa automatizeze cat mai multe procese de lucru in afacerea lor, mai ales cele legate de interactiunea cu clientii (fie ele de prevanzare sau postvanzare) cu ajutorul sistemelor si/sau a (ro)botilor. Ceea ce e de laudat, si de dorit, si uneori benefic pentru profitul companiei.
Doar ca, formula profitului este, pe cat de simpla, pe atat de usor de uitat/ignorat: Profit = Venituri – Cheltuieli. Automatizarea relatiilor cu clientii e luata in considerare in principal pentru scaderea cheltuielilor si deci marirea profitului. Dar oare e atat de simplu? Din exemplul de azi eu zic ca nu. Asta pentru ca automatizarile relatiilor cu clientii pot, uneori, scadea si veniturile, nu doar chetuieile. Si astfel poti ajunge sa iti diminuezi profiturile, inloc sa le maresti.
Nu spun ca asta se intampla in cazul de fata (despre care iti spun imediat) pentru ca e vorba despre un proces postvanzare intr-o piata unde retentia e greu de realizat (si review-urile cantaresc mult in ecuatia vanzarilor viitoare) dar sunt curios care e opinia ta!
Asadar, in Mykonos am stat cazat 4 nopti: doua intr-o camera de vis cu o priveliste fabuloasa chiar din camera (Fraskoulas Room – in poza) dar cam departe de atractiile turistice si de orasul vechi (cam 2 km) si alte doua chiar in “buricul targului” adica in centrul orasului vechi (intr-o zona fara zgomot si cu priveliste asupra oraselului, dar nu din camera ci de la terasa de tip rooftop a mini-hotelului Lefteris, caci despre el e vorba). Precizez ca in ambele situatii, cazarea a costat la fel – aproximativ 65 de euro pe noapte, camera si baia fiind mult mai mari in cazul primei cazari (plus o terasa individuala generoasa).
Ambele cazari le-am facut prin acelasi site de rezervari iar in cazul primeia, procesul de check-in a fost genial: m-a sunat proprietara la telefon, m-a intrebat unde sunt, la ce ora vreau sa ajung, cand si de unde sa vina sotul sa ma ia cu masina (a insistat, indiferent de locul unde m-as fi aflat pe insula). Dupa ce m-a transportat la cazare, domnul, intelegand ca am ajuns pentru prima data in Mykonos, mi-a dat o harta si mi-a povestit despre (si insemnat pe harta) cele mai bune locuri de mancat (calitate-pret) in viziunea lui, despre ce pot vizita, ce metode de transport am, unde ma pot distra si despre ce trebuie sa evit sau la ce trebuie sa fiu atent pe insula. Iar ca procedura de check-in, a trebuit doar sa arat buletinul si sa semnez documentul de checkin cu datele mele precompletate (desi nu facusem checkin online, ci doar rezervare).
Vazand si simtind ce inseamna insula Mykonos (prietenii stiu de ce) am zis sa mai stau inca doua nopti, dar am vrut sa fiu in orasul vechi, asa ca m-am mutat la cel de-al doilea hotel si am rezervat prin acelasi website. Si am intrat in “procesele automatizate” ale acestui mini-hotel…
Dupa ceva timp am primit un mesaj pe e-mail ca trebuie sa fac checkin-ul online si l-am facut (a durat cam 5 minute). Apoi un mesaj ca trebuie sa spun ora aproximativa a checkin-ului (am completat; alte 3 minute). Dupa cateva ore a venit mesaj prin sistemul de mesagerie a website-ului de rezervari prin care gazda ma intreba ora de checkin! I-am zis ca am completat, dar a replicat ca sa ii scriu si acolo. Acelasi lucru si pentru datele mele (completate deja pe website; alte 10 minute). Dupa alte cateva ore am primit e-mail de la un alt software (folosit de catre acel mini-hotel, separat de website-ul de rezervari) in care mi s-a cerut (ce crezi?) sa comunic ora sosirii si sa completez datele mele! Alte 10 minute…
Si in toate aceste mesaje si e-mail-uri eram “amenintat” ca daca nu completez, nu mi se da codul de acces de la usa de la intrare in hotel si nu voi putea intra pentru ca nu va fi nimeni la receptie. Asa ca am pierdut zeci de minute din viata mea ca sa completez de 3 ori, in 3 locuri diferite, informatiile cerute… aceleasi. Iar cand am ajuns la cazare, evident ca era usa deschisa pentru ca era o doamna receptionera acolo, care mi-a cerut buletinul si care a completat cu pixul datele mele pe o fisa de checkin, calm, lent si intrebandu-ma cu zambetul pe buze specific grecilor, cate nopti voi sta desi (stii deja ca) aveau datele in cel putin 3 locuri digitale… alte 10 minute!
Am 3 intrebari pentru tine:
1. Care crezi ca e impactul procesului de checkin asupra profitului in cele doua cazuri?
2. Daca da, ce/cum ar trebui sa schimbe la procesul de checkin cele doua unitati de cazare, astfel incat sa le creasca profitul.
3. Ce ai invatat din acest mini-studiu comparativ, din punct de vedere business?
